Suntem capabili sa ne indragostim de zeci de ori, pentru ca ne este dat sa iubim cu adevarat o singura data. Dar dupa atatea pagini deschise doar ca sa fie inchise, daca o sarim tocmai pe cea finala?

  Suntem capabili sa ne indragostim de zeci de ori. Putem sa primim si sa oferim la nesfarsit. Sa imbratisam si sa ne lasam imbratisati... iar si iar. Atunci cand se sfarseste, sa suferim. Apoi ne vindecam, pentru ca la urma sa uitam si s-o luam de la capat. Fiecare  poveste se stinge ca sa se nasca o alta: mai frumoasa, mai intensa, dar si mai dureroasa.

  Dragostea e un ciclu de cautare al implinirii sufletesti. Debuteaza la fel si se repeta neincetat, pana isi atinge scopul. Continua pana devenim completi.

  Prea putini oameni au norocul sa-si gaseasca jumatatea de la prima incercare. Pentru ei, dragostea a rezervat doar ce-i curat. Cunosc iubirea adevarata si atat... fara durere, lacrimi si dor.

  Noi, ceilalti, suntem nevoiti sa infruntam ciclul: Sa cautam ca sa gasim. Uneori mult si bine.

  Suntem obligati sa ne indragostim, sa simtim... numai ca mai apoi sa intelegem ca aceste simtiri nu sunt si ceea ce cautam. Plecam. O luam de la capat. Inchidem o pagina doar ca sa deschidem alta. Iar ne indragostim, simtim din nou, din nou plecam spre dezamagire, necontenit, pana se arata fila cea din urma. Izbutim doar daca nu obosim.

 Nu ajungem sa iubim, insa patimim de fiecare data. Pentru ca orice relatie sfarsita sau pagina inchisa, simbolizeaza un om lasat in urma, o viata inghitita de trecut.

 Dar dupa atatea pagini deschise numai pentru a fi inchise, ce-ar fi sa o sarim pe cea finala? Daca n-o mai deosebim de celelalte, decat in momentul in care este prea tarziu, si o lasam sa piara?

 Sa o sarim e improbabil. Pentru ca pagina finala inseamna sfarsit. Ea nu mai lasa loc unui nou inceput. E clipa in care ciclul stagneaza, cand suntem, in sfarsit, impliniti. O putem simti. Doar ca uneori, ne dam seama prea tarziu.

 Si daca se intampla sa ne dam seama prea tarziu, dupa ce am incheiat pagina:

Atunci vor dainui amintirile si regretul. Nu ne mai vindecam, nu mai uitam. Vom agoniza, privati de putinta unui nou inceput. Am avut o unica sansa. Apoi ciclul s-a inchis si a disparut. Si-a atins scopul: am fost completi, chiar daca n-am stiut sa ne si mentinem astfel.

Dragoste: femeia nefericita, femeia fericita si femeia fericita in nefericire!

  Fericirea e o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina, declansata de o varietate de imprejurari favorabile. E o emotie de sine provocata, un rezultat al propriilor alegeri ori actiuni. Se percepe, se apreciaza si se traieste in mod distinct, personal.
   In dragoste, fericirea e relativa si conditionata de capacitatea fiecarei femei de a-si evalua asteptarile. E cert insa: sa fii  iubita este esential pentru a fi fericita. Celelalte elemente au rol secundar. Iar doar o perceptie corecta a notiunii de iubire ofera o viziune clara asupra conceptiei de fericire.

  Femeia nefericita.

   Cazul femeii nefericite e limpede pentru mine. O femeie nefericita e, in primul rand, privata de iubire. Celelalte lacune sunt derizorii. Indiferent de motiv, ea recunoaste, constientizeaza si accepta nefericirea. Se complace ca atare si atat.

  Femeia fericita.

  Femeia fericita e, in principiu si inainte de toate, iubita. Iar proportional cu exigentele fiecareia, se adauga… sau nu, dupa caz… alti factori care-i suplinesc cerintele. Femeia fericita e fericita pentru ca are de ce sa fie fericita… si punct

 Dar cum rationam cazul femeii fericite in nefericire?

  Ma refer la cele care percep atat de corupt ideea de iubire, incat deformeaza total starea de fericire. Considera umilinta, maltratarea si degradarea o consecinta a dragostei impartasite. Confunda suferinta cu fericirea. Atribuie ticalosului statut de iubit. Si cel mai important, se falesc cu injosirea pe care o indura: “Ma bate pentru ca ma iubeste!" “Daca nu ma iubea, nu ma batea!"
  
  M-am straduit o vreme sa le pricep rationamentul. Intr-un final, am realizat ca n-am ce intelege. Si le-am oferit, la randul meu, un statut pe masura celui pe care il atribuie ele propriilor ponegritori. Le numesc penibil de proaste. Niste muieri atat de banale, incat sunt vrednice doar de dispret. Nu sesizeaza ostilul, tortura si nefirescul, iar mai grav… gasesc justificare actiunilor asupritorul.
  Ganditi ca numeroase femei trec prin acest calvar, victime ale abuzului si umilintei. Este complet adevarat. Dar sa nu incurcam termenii ori situatia. Victimele constientizeaza suferinta si isi insusesc nefericirea. In nici un caz, nu isi agreeaza sau scuza agresorul. Sunt prada vulnerabila a fiarelor cu chip de om. Unele se rup de robie. Altele, constranse de legislatia sumara, de lipsa sprijinului sau pur si simplu distrase de conceptii si convingeri banale, o tainuiesc si tolereaza. Raman captive agoniei. Ele sunt adevaratele victime. Iar alaturi de scursurile care le exploateaza, ne gasim noi... cei care stam si observam nepasatori.
  Revenind la femeia fericita in nefericire… mi-e imposibil sa-i lamuresc naravul. Imi da cu  virgula. Ma impotmolesc in confuzie si absurd. Sunt fericite deoarece se cred, eronat, iubite. Asta am inteles. Dar cum poti sa te simti iubita cand de fapt esti chinuita? De ce ai ochi, nu ca sa vezi? Iar inima, nu ca sa simti?

 As ruga-o sa ma dumireasca, dar e improbabil sa poata. Fiindca e atat de stupida si oarba, incat nici nu observa ca traieste si simte distorsionat. Imi ramane decat s-o felicit, dupa cum urmeaza:

  Iti  urez draga mea fericita in nefericire, sa faci cumva si sa capeti un gram de ratiune… atat ti-e necesar! Iar apoi sa cugeti... cat poti tu! Si numai asa o sa  pricepi iluzia din realitatea ta… si ce prostie de proportii adaposteste mintea ta!

Abordarea bacsisului buclucas in tema baiatului care aduce pizza

   Romania e atinsa de tranzitie. Latent in trecut… precipitat acum, adopta epurarea. Conducatorii nostrii, decimati de injustitia justitiei, sunt mai leali ca niciodatata. Mereu apasati de viziunea reformelor progresiste, dar egoiste, se gasesc acum fortat biruiti… de altruism. Tara se schimba, iar ei, involuntar, se supun. Dar vorba aia: lupu’-si schimba parul, dar naravul ba! De la legi benefice doar lor si deloc noua, au progresat... si acum emit legi favorabile… nimanui. Isi mai etaleaza o data, capacitatea statornica de a persevera in absurditate.
   Ultima logica ilogica a ilustrilor politicieni e atat de nelogica incat, chiar ei, se dau batuti in incercarea de a-i afla logica. Ma refer la "legea bonului fiscal pentru bacsis”, menita sa previna evaziunea fiscala si sa ingroase bugetul de stat. Conform acesteia, orice operator economic, are obligatia sa inregistreze, pe casa de marcat, orice suma de bani oferita voluntar de client, in plus fata de contravaloarea produselor livrate sau serviciilor prestate, precum si restul dat de vanzator cumparatorului si nepreluat de acesta in mod voluntar… sa inmaneze consumatorului un bon fiscal distinct. Bineinteles, tichetul inovator este fundamental pentru redresarea economiei nationale si prin urmare, i se aplica un impozit de 16%.
  Acerba-n aparenta si ironica-n esenta, legea a reusit sa nasca o dilema nationala. Intrebarea: “Cum oferim bacsis baiatului care livreaza pizza, dar n-are bon fiscal?” tulbura, pana mai ieri ratiunea oricarui roman. Si cum nedumerirea noastra era insuficienta, ne gasim constransi mai nou, sa digeram si debusolarea altuia: "Cine vrea sa dea bacsis baiatului care aduce pizza merge la unitate pentru bon fiscal”. Declaratia ii apartine intocmai ministrului de finante si e atat de irationala ca si rationamentul normei in sine.
   Pai, ma nene si distins ministru de finante, afla si dumneata, ca motivul pentru care am cerut sa mi se aduca e tocmai acela: ca nu vreau sa ma duc! Si hai sa-ti explic logica mea din ilogica ta:
     
   Ce pot sa fac daca vreau sa mananc pizza?

        Avem urmatoarele necunoscute:
 a) eu,cu pofta de pizza+bani de bacsis-chef de a iesi;
 b) baiatul cu pizza care are pizza, vrea bacsis - dar nu are bon fiscal;
 c) tu, care cersesti 16% din bonul inexistent.

 Cine pierde? Sa studiem posibilitatile:

1. Nu mananc pizza, deci implicit nu apelez la baiatul cu pizza, nu ofer bacsis, nu trebuie sa-mi dea un bon pe care oricum nu-l are… iar tu, nu iei 16%;
2. Mananc pizza, dar nu ofer bacsis, baiatul cu pizza pleaca injurand… nu implica bonul oricum inexistent, iar tu… nici aici nu iei 16%;
3. Mananc pizza, ofer bacsis, dar nu vreau bon… Si incepe o alta necunoscuta, de data asta in capul baiatului cu pizza, care oricum nu are bon, dar care decide soarta impozitului tau: "Iau bacsisul si nu dau bon? Sau il refuz si nu-mi trebuie bon?”.  Pai hai sa te lamurim noi pe tine acum, Domnule Ministru!

  Baiatul cu pizza, a carui situatie finaciara se bazeaza direct pe marinimia mea, va incalca legea dumitale... fortat intocmai de aceasta. Si... surpriza, doar pentru tine: va accepta bacsisul oferit de mine!
  Sa reluam varianta 3, de altfel cea mai plauzibila: mananc pizza... ofer bacsis,dar nu cer bon…baiatul cu pizza il accepta, ca oricum nu are bonul pe care eu si asa nu mi-l doresc. Iar tu, cu ce te alegi? Fix cu ce ne obligai pe noi sa primim: NIMIC! Din nou, nu vei primi cei 16%.
  Incapabilitatea ta, ne condamna tot pe noi, cei in nevoie. Marea evaziune, pe care tot pare ca vrei s-o combati, nu se gaseste la mine sau la coafeza mea, nici la chelnerul din birt, ci printre semenii tai. Tocmai suprataxele tale, pe care le numesti cu nesimtire impozite, nasc, prin obligatie, ingeniozitatea mea. Iar toate adunate si de tine provocate duc la declinul meu si al tarii mele.
   La final, Domnule Ministru, din partea mea si a altor cativa romani cu mai mult de 4 clase, primiti urarea aceasta: "Somn usor si asteptam cu interes ca realizarile viitorului sa se ridice la cel putin acelasi nivel de irelevanta!"

Cum sa te imbogatesti rapid in Romania?Partea I

  Duminica seara, in fata calculatorului. Ca tot romanu': facebook.com. O reclama tipatoare imi atrage atentia. O sa ma intrebati ce e anormal in asta.... ca doar e plin virtualul de ele. Pai da, tocmai ca sa intelegeti cat de atragatoare era de-am remarcat-o! Nu prin design-ul propriu-zis, ci prin imaginea infatisata: un munte de bani. Cine nu isi doreste un munte de bani? Fixez instinctiv privirea si citesc continutul: "Cati bani pot sa castig?" Bani plus castig.... interes involuntar. Continui: "Cati bani se castiga din VIDEO-CHAT?" Ma blochez! Insist: "Atat de mult se castiga? Cum poti fi sigura ca se merita?" Numar de LIKE-URI: 11,368. Am ramas complet socata. O retea de socializare, unde majoritatea utilizatorilor au sub 16 ani, a inceput sa promoveze prostitutia....ce-i drept, fata legala a  acesteia. Sau poate ma insel eu si anuntul transmite altceva. Ca doar n-a devenit si FB-ul proxenet in Romania!

   Imi continui aprofundarea... dau click, ma redirectioneaza catre un site. Nu dau nume, ca risc sa starnesc interesul naivelor. Se deschide o pagina banala ca aspect, insa nu si ca tema. La  prima vedere, lasa impresia unui web comun, ce ofera informatii si recruteaza angajati... In realitate, e un mic ghid al unei prostituate incepatoare, menit sa vindece nedumeririle morale ale acestora si sa le adanceasca interesul in arta reusitei fara haine.

   Click-ul pe orice link sau categorie deschide acelasi filmulet video, cu sigla YOUTUBE, in care, o duduie, distinsa ce-i drept, isi incepe incercarea de a raspandi profesionalism si siguranta. Ne informeaza ca lucreaza in videochat de doi ani si invita la un  tur virtual al "companiei", menit sa inlature doctrina si principiile. Primul aspect: locatia angajatorului. Afirma cu mandrie ca isi are sediul in buricul Bucurestiului, la doar cativa pasi de Palatul Parlamentului(ca doar reprezinta ceea ce suntem). Mai departe, ne prezinta personalul, bine organizat, pe ierarhii. Aici se remarca  "Ion", ocupantul functiei de DIRECTOR FINANCIAR. Dupa cum declara domnita, "e complet capabil sa monitorizeze si  sa gestioneze banii FETELOR, in mod perfect legal". Hmmm...
   O alta chestiune interesanta: modul facil de angajare. De regula, cand aplici pentru un job in emisfera virtuala, expediezi CV-ul in adresa de e-mail a angajatorului si astepti cu speranta-n suflet. In cazul de fata, se procedeaza simplificat. Site-ul contine, pe langa alte numeroase metode de contact afisate strategic strident, o iconita numita "interviu online".

   Cum functioneaza asta? Observ butonul si apas. In cateva secunde, ma abordeaza o fata, care se recomanda cu numele de ANA. In vanatoare de lamuriri, lansez intrebarea: "Ce presupune aceasta munca?" Raspunsul ma uimeste prin prisma corectitudinii lingvistice: "Video-chatul este un mod de comunicare online, atat cu context adult cat si non-adult. Despre care doriti sa aflati mai multe?". Indoiala, ca poate a inventat romanu' vreun fel de comunicare banoasa care nu implica dezbracatul, s-a risipit. Am incercat sa aflu detalii despre castiguri. Insa si de data asta m-a uluit. Asteptam sa-mi vanda vise si  promisiuni, dar nu  a facut-o. Perfect instruita si ca o adevarata profesionista, s-a oferit sa-mi programeze un interviu cu cei de la "RESURSE UMANE". Am dat quit!

Concluzia?

  Prostitutia, e o meserie. Se defineste ca o activitate a celor care presteaza servicii sexuale in schimbul banilor. Dorim sau nu, exista dintotdeauna. Viata iti ofera dreptul sa alegi... sa faci ce poti, ce vrei pentru a supravietui. Unele dame gasesc aceasta ocupatie adecvata, altele degradanta. Nu sunt aici sa judec sau sa le "admir" curajul. Dar sunt impotriva a doua lucruri:

a)  Promovarea acestei activitati ca oricare alta, mai ales pe un web de socializare folosit in  majoritate de adolescenti. Prin asta deschidem tocmai oportunitatile gresite.

b)  Incurajarea tacita.

   Societatea a evoluat. Femeia a prins minte si putere. Prostitutia s-a extins si a capatat un nou aspect. Proxenetii s-au gasit fortati sa tina pasul... sa  progreseze, sa se organizeze, sa se legalizeze. Din brute pozeaza in inofensivi. Din asupritori s-au transformat in vanzatori de vise ieftine. Au tinte precise, fiinte naive, usor de atras in abis si carora le ofera un model in care sa se regaseasca. Si-au actualizat denumirea. Din pesti, acum isi spun afaceristi... ori chiar soti sau iubiti. Au existat mereu si continua sa o faca. Indiferent de nume, atitudine... ba mai nou, stil de marketing... au acelasi scop: sa  profite, sa supuna si sa umileasca. Doar ca azi o fac altfel, civilizat si modern.

Pamflet:Cum sa ai succes pe Facebook?

 Romanu' ,ins scolit in toate cele,mai deloc in duh....urca si el grabit ,cu restu' lumii, pe treapta evolutiei.Dusman vadit al cunoasterii intelectuale,simpatizant al grotescului material si imaterial deopotriva,descopera internetul.Progresul,cunoasterea,infinitul...toate lovesc precipitat Romania. Sate,orase,judete...romani si ale lor minoritati(numeroase,ce-i drept),isi incep calatoria in lumea virtuala.Se extind,asimileaza si folosesc informatia nelimitata,dupa gust si posibilitate.
  In topul preferintelor pe  anul 2014 gasim : FACEBOOK.COM.Cu mic cu mare,aproape orice roman duce o existenta virtuala.Iar na,tot o viata traiesti.....si acolo trebuie sa lupti ca sa reusesti!Dar romanul,inventiv din fire si  iubitor declarat al sacrificiului,alege,ca de obicei,calea cea usoara.Prin studiu intens concepe reteta like-urilor rapide,deci a succesului garantat.Arata asa:
a) cel mai important: alegem publicul potrivit(in numar redus)
b)amestecam ceva vulgaritate  cu multa prostie...sau viceversa
c)adaugam incultura si caraghiosul
d)condimentam cu mitocanie
e)transmitem rezultatul si asteptam efectul
  Mai departe,receptorii isi insusesc informatia,pe care, automat, o vor percepe ca fiind placuta(ca doar am ales cu atentie audienta).Vor distribui mai departe,celor asemeni lor(cine se aseamana,se cam aduna) si produc efectul rapid(asteptat de noi).
 Va urez mult spor in efortul vostru de a propaga moralitatea!

Lectia de ortografie: "LA" SAU "L-A"?

 
  Cei care ma cunosc pot confirma ca pun mare pret pe exprimarea clara si corecta.Atat cat pot,incerc sa respect normele literare...sa scriu si sa vorbesc LIMBA ROMANA.
  Din pacate(pentru mine),tocmai unul din textele mele continea,pana acum doua ore, o eroare ortografica grava : "L-a inceput ma  irita." Nu ma  deranjeaza   greseala in sine cat ma supara faptul ca nu eu am remarcat-o.


Lectia mea pentru mine: "l-a" sau "la"?

Scriem "l-a" atunci cand se gaseste pe langa un VERB (la participiu trecut)si poate fi completat cu "pe el".

Ex: L-a sunat ieri.
      L-a chemat afara.
      L-a certat profesoara.
Folosim "la"  atunci cand sta pe langa un SUBSTANTIV si raspune la una din intrebarile:
* "unde?"*  Ex: Plec la Ana.    Ma duc la dentist.

*"cand?"    Ex: Ajung la cinci fix.    

Te-a parasit,dar tu il iubesti!Ce poti sa faci?

                                           Te-a parasit,dar tu il iubesti!Ce  poti sa faci?



    Probabil ai vrea sa-ti spun sa lupti ,sa nu-l lasi sa plece.Ca e necesar doar sa te schimbi si sa devii,in viziunea lui ,femeia ideala.Ca daca-i pui lumea la  picioare , va invata sa te iubeasca si se va intoarce la tine.Din pacate,o astfel de situatie cere exact contrariul: sa uiti si sa mergi mai departe.
  Am mai spus ca dragostea se naste din compatibilitate, ca e  o urmare a valorilor si conceptiilor comune.Devine veritabila tardiv, e o consecinta al unui intreg proces de cunoastere si convietuire. N-ai cum sa o provoci,apare de la sine.Si cel mai important,trebuie sa fie reciproca.Doar toate acestea,unite,reprezinta  reteta fericirii intr-o relatie.
 Ce inseamna asta? Intai de toate,e atractie.Aceasta uneste.Apoi apare pasiunea care  duce la cunoastere.Se iveste admiratia,care conduce la aprofundare.Din admiratie si aprofundare se naste afectiunea.Iar toate,combinate cu trecerea timpului,nasc dragostea veritabila.Ea reprezinta temelia unui cuplu frumos si puternic,capabil sa infrunte orice obstacol.
 In concluzie,daca nu renunti,lupti intr-o batalie pierduta din momentul in care el a renuntat si a plecat.Cersesti afectiunea unui barbat care nu poate sau nu vrea sa ti-o ofere.Te opui firescului, vei reusi doar sa prelungesti agonia si ,poate,sa amani inevitabilul.

Cum sa treci peste o despartire?

 Despartirea e mereu dureroasa,indiferent de motivul care a dus la separare.Te copleseste dorul...neputinta si  disperarea.Imaginea lui te urmareste neincetat,e prezent in toate gandurile tale.Vrei sa-l alungi,dar nu poti.Pare imposibil sa-l uiti,sa-i stergi amintirea.
  Atunci cand ne oferim inima,trebuie sa fim pregatiti si pentru o deceptie. Nu sa o percepem ca pe o certitudine,ci ca pe o posibilitate.Am mai spus si inainte, cand iubim devenim vulnerabili,iar dragostea e un sentiment al extremelor.Cat de mult inalta,atat de jos coboara.Imbina extazul cu agonia,iar de la fericire la durere e doar un pas.
  Cand se produce ruptura,in functie de motivul care a cauzat-o,ne gasim invaluiti de o multitudine de sentimente contradictorii.Fie ca ati decis sa va despartiti de comun acord,fie ca decizia i-a apartinut exclusiv lui,in ambele cazuri , apare nostalgia.Este cea mai chinuitoare dintre simtiri,e o  definie agresiva a amintirii.
  Cuplurile care au convenit despartirea,o depasesc cu mai multa usurinta.Asta pentru ca decizia  de separare e comuna,e o urmare a incompatibilitatii constientizate.Aici lipseste regretul.Percep despartirea ca pe o necesitate si sunt atinsi de dor si nostalgie intr-o masura controlata,placuta.
  Este mai dificil in situatia in care ai fost parasita.Pentru ca ruptura nu s-a produs cu incuviintarea ta,pe langa nostalgie intervin alte doua sentimente chinuitoare: negarea si speranta.Denegi realitatea si te agati de nadejde.Ramai blocata si astepti sa se intoarca.Te simti neputincioasa,dominata de o tortura interioara incontrolabila,de disperare.Este esential sa analizazi motivul plecarii si sa actionezi in consecinta.In unele cazuri se merita sa astepti si sa lupti,in altele nu.Este vital sa deosebesti dragostea de obsesie,sa diferentiezi un barbat care merita de unul care nu,sa distingi o relatie ravnita de amandoi de una dorita doar de tine.
  Singurul element care usureaza durerea este timpul.Este unicul care vindeca.Oricat de incert si anevoios pare,suferinta e trecatoare.Iar dragostea adevarata poate ca  se uita,insa niciodata nu se sterge.

Romania vs Europa

 Ne critica si ne numesc infractori.Conduc ample campanii de denigrare impotriva noastra. Dar cu ce sunt ei mai buni?

 Un roman a fost arestat in Marea Britanie pentru ca a furat 50 de sticle de Whiskey dintr-un supermarket Tesco.
Un infractor britanic în vârstă de 67 de ani a fost depistat şi arestat în judeţul Argeş, acesta fiind acuzat de mai multe infracţiuni de viol şi pedofilie.

Un roman a fost arestat in Italia dupa ce a fost surprins furand 100 L de motorina.
Un italian de 75 de ani, cu studii superioare, angajat al Radio România, a fost retinut de Politia Română pentru pornografie infantilă.

Sase prostituate romance au fost arestate in Barcelona pentru ca isi drogau clientii,iar apoi ii jefuiau.
Un cetatean spaniol (51 de ani)a fost retinut in Constanta sub acuzatia de pedofilie.Acesta e banuit ca a abuzat mai multi adolescenti dintr-un centru de plasament.

El....si tortul!

    V-am spus ca sunt  o fire anosta, ca-mi lipseste simtul umorului. Exista insa  o persoana in viata mea,care reuseste mereu sa-mi aduca zambetul pe buze.
    Sa va explic....  E un maestru al boacanelor.In casa,afara ,in magazine ...mereu darama, strica,sparge,varsa cate ceva.La inceput ma deranja,ii atrageam constant atentia,il certam,incercam sa-l corectez... insa nici un rezultat.Acum m-am obisnuit, a devenit rutina,stiu c-o sa se intample.Pot decat sa ma amuz.E aptitudinea lui speciala si total instinctiva.
   Marea gafa a facut-o acum cativa ani,in Metro.....Nu ma intrebati cum,dar a reusit sa darame un intreg raft incarcat cu  cani,pahare si farfurii. Va dati seama ca a fost o intamplare tragicomica.Rasul a fost inlocuit de plans cand angajatul ne-a intins chitanta.
   Acum sa va relatez  ultima realizare  a numitului....
   Miercuri noapte,ora 23:55,in fata calculatorului...eu..concentrata maxim.El iese din camera,imi spune ca se duce sa faca un dus.Nu-i acord atentie, imi continui activitatea.Doua minute mai tarziu se propteste in pragul usii si imi zice pe un ton supus:
   "- Iar am facut o prostie! Am distrus tot!Vino repede sa vezi cat sunt de bleg!"
   Hmmm....vocea tremuranda mi-a atras atentia.Chipul posomorat m-a facut sa ma ridic si sa-l urmez in camera cealalta.Cu siguranta stricase  ceva "al meu" si spera ca, afisand o atitudine  trista,va scapa de repercusiuni.Eram pregatita sa rabufnesc.
  Ajungem pe terasa si incepe sa-mi povesteasca,balbait:
 "-Astazi este ziua ta de nastere.Am vrut sa-ti fac  o surpriza...stii...stric tot.Ti-am cumparat un tort,doream sa ti-l aduc acum,la 12 fix...sa suflii in lumanari.Era intuneric...am deschis cutia invers si l-am scapat pe jos.Uite,blatul e inca bun...aduc  o farfurie!Te rog,nu te supara!"
 Am inceput sa rad .I-am explicat ca nu are de ce sa se intristeze,ca intentia conteaza.Ba chiar,dupa cum vedeti, am suflat si in lumanari.