vineri, 15 mai 2015

Dragoste: femeia nefericita, femeia fericita si femeia fericita in nefericire!



  Fericirea e o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina, declansata de o varietate de imprejurari favorabile. E o emotie de sine provocata, un rezultat al propriilor alegeri ori actiuni. Se percepe, se apreciaza si se traieste in mod distinct, personal.
   In dragoste, fericirea e relativa si conditionata de capacitatea fiecarei femei de a-si evalua asteptarile. E cert insa: sa fii  iubita este esential pentru a fi fericita. Celelalte elemente au rol secundar. Iar doar o perceptie corecta a notiunii de iubire ofera o viziune clara asupra conceptiei de fericire.

  Femeia nefericita.

   Cazul femeii nefericite e limpede pentru mine. O femeie nefericita e, in primul rand, privata de iubire. Celelalte lacune sunt derizorii. Indiferent de motiv, ea recunoaste, constientizeaza si accepta nefericirea. Se complace ca atare si atat.

  Femeia fericita.

  Femeia fericita e, in principiu si inainte de toate, iubita. Iar proportional cu exigentele fiecareia, se adauga… sau nu, dupa caz… alti factori care-i suplinesc cerintele. Femeia fericita e fericita pentru ca are de ce sa fie fericita… si punct

 Dar cum rationam cazul femeii fericite in nefericire?

  Ma refer la cele care percep atat de corupt ideea de iubire, incat deformeaza total starea de fericire. Considera umilinta, maltratarea si degradarea o consecinta a dragostei impartasite. Confunda suferinta cu fericirea. Atribuie ticalosului statut de iubit. Si cel mai important, se falesc cu injosirea pe care o indura: “Ma bate pentru ca ma iubeste!" “Daca nu ma iubea, nu ma batea!"
  
  M-am straduit o vreme sa le pricep rationamentul. Intr-un final, am realizat ca n-am ce intelege. Si le-am oferit, la randul meu, un statut pe masura celui pe care il atribuie ele propriilor ponegritori. Le numesc penibil de proaste. Niste muieri atat de banale, incat sunt vrednice doar de dispret. Nu sesizeaza ostilul, tortura si nefirescul, iar mai grav… gasesc justificare actiunilor asupritorul.
  Ganditi ca numeroase femei trec prin acest calvar, victime ale abuzului si umilintei. Este complet adevarat. Dar sa nu incurcam termenii ori situatia. Victimele constientizeaza suferinta si isi insusesc nefericirea. In nici un caz, nu isi agreeaza sau scuza agresorul. Sunt prada vulnerabila a fiarelor cu chip de om. Unele se rup de robie. Altele, constranse de legislatia sumara, de lipsa sprijinului sau pur si simplu distrase de conceptii si convingeri banale, o tainuiesc si tolereaza. Raman captive agoniei. Ele sunt adevaratele victime. Iar alaturi de scursurile care le exploateaza, ne gasim noi... cei care stam si observam nepasatori.
  Revenind la femeia fericita in nefericire… mi-e imposibil sa-i lamuresc naravul. Imi da cu  virgula. Ma impotmolesc in confuzie si absurd. Sunt fericite deoarece se cred, eronat, iubite. Asta am inteles. Dar cum poti sa te simti iubita cand de fapt esti chinuita? De ce ai ochi, nu ca sa vezi? Iar inima, nu ca sa simti?

 As ruga-o sa ma dumireasca, dar e improbabil sa poata. Fiindca e atat de stupida si oarba, incat nici nu observa ca traieste si simte distorsionat. Imi ramane decat s-o felicit, dupa cum urmeaza:

  Iti  urez draga mea fericita in nefericire, sa faci cumva si sa capeti un gram de ratiune… atat ti-e necesar! Iar apoi sa cugeti... cat poti tu! Si numai asa o sa  pricepi iluzia din realitatea ta… si ce prostie de proportii adaposteste mintea ta!


Niciun comentariu: