luni, 25 mai 2015

Suntem capabili sa ne indragostim de zeci de ori, pentru ca ne este dat sa iubim cu adevarat o singura data. Dar dupa atatea pagini deschise doar ca sa fie inchise, daca o sarim tocmai pe cea finala?


  Suntem capabili sa ne indragostim de zeci de ori. Putem sa primim si sa oferim la nesfarsit. Sa imbratisam si sa ne lasam imbratisati... iar si iar. Atunci cand se sfarseste, sa suferim. Apoi ne vindecam, pentru ca la urma sa uitam si s-o luam de la capat. Fiecare  poveste se stinge ca sa se nasca o alta: mai frumoasa, mai intensa, dar si mai dureroasa.

  Dragostea e un ciclu de cautare al implinirii sufletesti. Debuteaza la fel si se repeta neincetat, pana isi atinge scopul. Continua pana devenim completi.

  Prea putini oameni au norocul sa-si gaseasca jumatatea de la prima incercare. Pentru ei, dragostea a rezervat doar ce-i curat. Cunosc iubirea adevarata si atat... fara durere, lacrimi si dor.

  Noi, ceilalti, suntem nevoiti sa infruntam ciclul: Sa cautam ca sa gasim. Uneori mult si bine.

  Suntem obligati sa ne indragostim, sa simtim... numai ca mai apoi sa intelegem ca aceste simtiri nu sunt si ceea ce cautam. Plecam. O luam de la capat. Inchidem o pagina doar ca sa deschidem alta. Iar ne indragostim, simtim din nou, din nou plecam spre dezamagire, necontenit, pana se arata fila cea din urma. Izbutim doar daca nu obosim.

 Nu ajungem sa iubim, insa patimim de fiecare data. Pentru ca orice relatie sfarsita sau pagina inchisa, simbolizeaza un om lasat in urma, o viata inghitita de trecut.

 Dar dupa atatea pagini deschise numai pentru a fi inchise, ce-ar fi sa o sarim pe cea finala? Daca n-o mai deosebim de celelalte, decat in momentul in care este prea tarziu, si o lasam sa piara?

 Sa o sarim e improbabil. Pentru ca pagina finala inseamna sfarsit. Ea nu mai lasa loc unui nou inceput. E clipa in care ciclul stagneaza, cand suntem, in sfarsit, impliniti. O putem simti. Doar ca uneori, ne dam seama prea tarziu.

 Si daca se intampla sa ne dam seama prea tarziudupa ce am incheiat pagina:

Atunci vor dainui amintirile si regretul. Nu ne mai vindecam, nu mai uitam. Vom agoniza, privati de putinta unui nou inceput. Am avut o unica sansa. Apoi ciclul s-a inchis si a disparut. Si-a atins scopul: am fost completi, chiar daca n-am stiut sa ne si mentinem astfel.

Niciun comentariu: